La taifas cu finul Vasile

            Duminică dimineaţa, la părinţi la ţară. Îmi beau cafeaua în curte, sub o boltă de viţă. Aflând că am venit într-un scurt concediu, îmi face o vizită finul Vasile. Este un rudar cam de o vârstă cu mine, căsătorit cu o “rumâncă” şi cununat de bunica mea, de aceea îmi zice şi mie “naşule”, deşi nu l-am pomenit să-mi aducă vreodată plocon de Anul Nou. Nici mie, nici părinţilor mei. Ba, dimpotrivă, când e chemat la sapă, cere la fel de mult ca toţi ceilalţi zilieri, deşi pleacă seara acasă cu un caş sau o ulcică de ciorbă, date de maică-mea pentru copii.

            Finul Vasile are chef de vorbă, de “taifas politic”, cum zice el. Îl servesc cu o ţuică, deşi zău că nu ar merita, pentru că nu a venit un ceas să îi ajute pe ai mei la adunat de prune.

            - Ai văzut, naşule, cum le-o făcurăm celor de la PSD? deschide el discuţia.

            - Cum adică?

            - Păi, îi promisărăm în scris lui Gore că îl alegem primar şi până la urmă l-am votat tot pe Dan, de la PNL, numai aşa, să moară de oftică prietenii scârţari…

            Nu cunosc dedesupturile înţelegerilor preelectorale din sat, aşa că ascult cu mintea aiurea, uitându-mă prin ziarele aduse de la Bucureşti. Finul mă gineşte şi-mi atrage atenţia:

            - Hai, mă, naşule, că mata nu mă asculţi cum trebuie! Uite, noi, cei vechi din PSD, adică naşu, naşa, eu, soră-mea, Gicu, bărbatu-său, şi alţii fro trei, am dat scris lui Gore că îl sprijinim dacă pune pe lista cu consilieri măcar unu dintre noi, da’ el ne-a păcălit şi a trecut-o pe aia mică a lui Maclavale, care umblă cu buricu gol de când s-a întors din Turcia de la produs.

            - Bine, încerc eu să găsesc o motivare pentru gestul lui Gore, poate o fi fata pricepută, nu vezi că se promovează acum tineretul?

            - Lasă-mă, măi naşule, că o fi ea pricepută, dar la alte alea, nu la politică şi la treburile comunale. D-ia, zic, i-o făcurăm şi noi, îl votarăm tot pe fostul primar.

            - Păi nu e de la adversari, de la PNL? mă mir eu.

            - Şi ce dacă, oricum e mai parolist, pentru că a luat-o femeie de serviciu la primărie pe soru-mea, ceea ce Gore, tovarăşul meu de partid, nu a făcut.

            - Să înţeleg că veţi trece şi la PNL?

            Finul Vasile mai rade un pahar de ţuică, se uită pe fundul sticlei să vadă cât “combustibil” mai are, apoi îmi răspunde ca unuia greu de cap:

            - Zău, măi naşule, credeam că te pricepi şi mata la politică, că doar trăieşti la Bucureşti şi munceşti acolo unde munceşti…

            - Ştii, la instituţia aia unde lucrez eu nu avem voie să facem politică, încerc eu timid să mă scuz pentru nepricepere.

            Finul Vasile se uită neîncrezător la mine, apoi continuă nepăsător:

            - Deci, uite cum vine treaba: când te păcăleşte cineva, aştepţi momentul şi îl păcăleşti şi tu. Apoi, dacă eu mă cert cu nevastă-mea şi-i dau vreo două dupace după ceafă, nu înseamnă că dau foc şi la casă. Eu rămân în PSD în continuare, pentru că eu ţin la domnul Iliescu şi nu vreau să-l părăsesc la necaz.

            - Cum adică? întreb eu nedumerit.

            - Păi nu vezi cum îl mănâncă mereu de cur arogantul ăla de Năstase? Cum încearcă să-l aburească şi să-l trişeze, doar-doar nu s-o mai întoarce Ăl Bătrân în partid. Da’ n-are el parte Coiosul de aşa bucurie!

            Tăcem amândoi, ca pentru a rumega mai bine cele spuse până acum. De fapt, eu mă gândesc la nuditatea poreclelor scornite pe seama politicienilor. Apoi finul Vasile reia subiectul, dar pe latura lui practică.

            - Ei, naşule, ce zici de schimbările din comună? Nu că e al dracului penelistul ăsta de Dan? Că i-am şi zis: “Mă, Dane, de ce nu vrei să vii tu la noi, la PSD, că te punem şeful organizaţiei pă loc! Ai făcut o grămadă de lucruri ca lumea: ai băgat cablu ca să vedem şi noi pe viu cum se ceartă politicienii de la centru, ai adus bani străinezi ca să putem avea apă la robinet, ţii echipa de fotbal în Divizia D pe spezele tele, chit că ai vândut o grămadă de meciuri…” Un lucru însă nu l-a făcut: nu s-a apucat de canalizare. Păi, cum să mă îmbăiez eu, dacă zoaiele trebuie să le arunc tot în faţa casei! Ştii ce mi-a răspuns?

            - Ce?

            - Păi, mi-a zis cam aşa: “Băi, nea Vasile, uite cum stă treaba. Unu la mână, nu mă schimb la voi, la PSD, că Năstase are numai sictir în el şi nu stă de vorbă cu noi ăştia micii din judeţe, pe când Stolojan a venit de două ori aici în sat şi a dat mâna cu mine, a vorbit nu ştiu unde ca să ni se deblocheze nişte bani în bancă, a mâncat un mizilic din farfurie cu noi toţi şi a băut şi-un pahar de ţuică pe colţul unei mese la mine la bar… Doi la mână, de când ai mata, măi nea Vasile, baie cu cadă, că de când te ştiu doar la râu te-ai scăldat?”

            Interlocutorul meu soarbe ultima picătură de ţuică, bea o gură şi din cafeaua adusă între timp de maică-mea, apoi continuă:

            - I-am răspuns şi eu, tot pe puncte: “Unu, nu mă interesează Năstase, că eu votez mereu cu Iliescu, care ştie să vorbească cu oamenii din popor, aşa ca noi; doi, am baie cu cadă italienească de doi ani, adusă de fiu-meu care lucrează ca zidar la Brescia, ştii, oraşul ăla unde a antrenat Lucescu… Aşa că faci bine şi te-apuci de canalizare, că altfel vorbesc cu consilierii partidului meu şi nu mai pupi nici o finanţare pentru proiectele voastre peneliste.”

            - Şi a înţeles ce i-ai spus?

            - A înţeles, că e băiat cu şcoală, are sportul la bază, numai că mi i-a pus pe ceilalţi rudari în cap.

            - Cum aşa? întreb eu de-acum chiar interesat de turnura discuţiei noastre.

            - Uite ce i-a dat prin cap pezevenghiului. I-a chemat pe toţi bărbaţii care primesc ajutoare sociale de la primărie şi le-a zis că nu mai primesc un sfanţ dacă nu vor face muncă în folosul comunităţii. Şi i-a trimis la săpat şanţurile de pe marginea drumurilor, din faţa caselor. Cum cei mai mulţi dintre primitorii de ajutoare sunt rudari de-ai mei, s-au supărat pe mine, pentru că primarul le-a spus că eu am cerut să se facă şi canalizare în comună. Auzi, şmecherul, cum a întors-o! D-aia spun că era bun la noi la PSD, că e mai fiţos decât toţi ai noştri.